Salariatii care isi primesc leafa cu intarziere pot cere in instanta plata salariilor restante si a penalizarilor aferente, potrivit Magdei Volonciu, avocat in dreptul muncii.
“In orice contract, ca este de munca sau de colaborare, este specificata o data sau un termen la care trebuie platit salariatul respectiv. Daca angajatul castiga procesul, el isi poate pretinde salariile restante plus penalitatile respective”, considera Volonciu.
Potrivit avocatei, angajatii cu contract de munca care au astfel de probleme pot pune presiune pe angajator prin demisii in bloc. “Au existat astfel de cazuri la companii mari, cand mai multi angajati nemultumiti s-au dus sa depuna demisia in bloc cand au avut astfel de probleme. In cazul insa in care intreruperea activitatatii angajatului poate periclita siguranta companiei, cum ar fi de exemplu o centrala nucleara, treburile se complica”, a declarat Volonciu.
Potrivit acesteia, exista tipuri de contracte in care poate fi specificat, prin negocierea ambelor parti, un termen de gratie pentru intarzieri la plata salariului.
Arin Stanescu, prezedintele UNPIR, prezent recent la Forumul Chief Financial Officer organizat de Forum Invest, a declarat ca, in cazul executarii silite a unei companii aflate in insolventa, se recupereaza intai salariile restante si datoriile catre stat si abia apoi celelalte datorii.
Potrivit Codului Muncii, salariile trebuie platite de angajator inainte oricaror altor obligatii banesti. “Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, se arata in Codul Muncii. In plus, plata cu intaziere de catre angajator a sporului la salariu justifica obligarea sa la plata drepturilor banesti actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.
Potrivit specialistilor de HR, daca intarzierile sunt mici, de sub o luna, si daca firma stie sa comunice angajatilor acest lucru, aceasta problema e tolerata relativ bine de catre lucratori. In cazul unei comunicari deficiente a problemelor de acest gen exista riscul scaderii productivitatii muncii sau chiar plecarii masive a angajatilor.

Conform unui studiu Synovate, ponderea romanilor care mai au incredere in bancile locale este cea mai scazuta din regiune-18%. Increderea in bancile locale atinge 81% in Arabia Saudita si 58% din Emiratele Arabe Unite (contributia Dubaiului a diluat rezultatul presupunem), firesc avand in vedere ca legea islamica nu permite incasarea de dobanda, bancile fiind percepute drept partener al debitorului si solicitand o parte din profitul acestuia.

Studiul a fost realizat in 13 tari din Europa Centrala si de Est si Orientul Mijlociu si s-a referit la 29 banci internationale si 211 banci locale. Pentru a dilua impactul emotional al rezultatelor, autorii studiului au scos in fata un titlu amabil: “Clientii isi pastreaza loialitatea fata de banci, in ciuda increderii scazute pe care o au in sectorul bancar”. Avand in vedere ca studiul demonstreaza negru pe alb ca respondentii din tarile in care a fost efectuat studiul nu au o opinie favorabila despre banci (mai putini cetatenii din statele islamice), atit locale cit si internationale, faptul ca acestia nu vor sa migreze de la o banca la alta se traduce prin indecizia de a alege intre streang si cianura.

Dupa majorarile arbitrare de dobanzi din 2009 pentru a compensa pierderile cu restantierii, dupa cearceafurile de taxe si comisioane, dupa inghetarea dobanzilor la nivelurile istorice pentru posesorii de credite mai vechi de nevoi personale in lei, dupa valul de executari silite, inclusiv la imprumuturile fara ipoteca multumita caruia oameni care datorau cateva mii de euro au ramas fara acoperis, ma intreb cine sunt cei 18% care mai au incredere in banci in Romania?

Sa fie angajatii din sectorul financiar cu familiile si prietenii (ma gandesc la angajatii din banci dar si din industria leasingului, brokeraj de credite, asigurari, etc)?  Poate, dar nu peste 5% cred eu. Sa nu uitam insa de populatia din mediul rural izolat, unde internetul e un produs exotic iar sectorul bancar se reduce la mitul CEC-ului din vremea comunista, ca oricum bani pentru depuneri nu exista. Cu ei, ajungem poate la 10-13% si ar trebui sa mai adaugam probabil inca un 5% din partea deponentilor care n-au avut in viata lor produse cu taxa adaugata mare, adica imprumuturi, carduri de credit sau de debit cu overdraft, etc. Scorul prost pe care il marcheaza bancile in zona europeana trebuie plasat in contextul crizei economice, fenomen care li se datoreaza in mare masura (ca doar n-au fost salvati cultivatorii de floarea soarelui cu bani publici, ci tot bancile cu probleme).

Altfel, studiul ne mai spune ca bancile internationale au primit cel mai mic scor in Ungaria si Grecia, doar 16% si respectiv 17% din respondenti avind o opinie pozitiva despre acestea. Cele mai scazute scoruri pentru bancile locale au fost inregistrate in Romania si Ucraina (18%, respectiv 24% din respondenti avind o opinie pozitiva), in timp ce nici grecii nu au o opinie foarte favorabila referitoare la bancile locale (doar 25% din respondenti avind o opinie pozitiva).

La polul opus, un covarsitor 81% din respondentii din Arabia Saudita si-au exprimat opinia pozitiva legata de bancile lor locale, la fel si 58% din respondentii din EAU, 55% din polonezi si 54% din rusi, in timp ce bancile internationale au obtinut cele mai apreciate opinii in EAU si Arabia Saudita (47% si respectiv 46% din respondenti avind o opinie pozitiva). In general, pentru majoritatea respondentilor din 8 tari din cele 13 incluse in studiu, increderea pe care o aveau in banci a scazut fata de perioada dinaintea crizei, in topul acestui clasament situandu-se ucrainienii (cu 70%) si grecii (cu 69%).

Analiza a aratat ca in majoritatea tarilor, clientii aleg in primul rind sa ceara sfatul membrilor din familie pentru aspecte financiare decit sa ceara sfaturi bancilor sau altor insitutii financiare. Doar in Polonia clientii prefera sa discute in primul rind cu bancile pentru sfaturi financiare, in timp ce in Arabia Saudita clientii bancilor discuta in primul rind cu prietenii si colegii.

Cei mai multi clienti ai fondurilor de pensii private facultative (pilonul III) sunt cei care provin din sectorul tranzactiilor imobiliare si al altor servicii, cu o pondere de 33,5% dintr-un total de peste 190.000 de participanti, potrivit raportului pe februarie 2010 al Comisiei de Supraveghere al Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Imediat dupa “imobiliari” vin meseriasii din intermedierile financiare, cu 12,2%, industria cu 10,7% si comertul cu 7,3%. Cele mai slab reprezentate au fost agricultura: 0,7% si serviciile hoteliere: 0,5%.

Fondurile de pensii facultative administrate privat (asa numitul Pilon III) sunt cele la care contributia nu este obligatorie ( ca in cazul Pilonului II). La acesta din urma nu pot participa decat cei care nu au implinit 35 de ani, in vreme ce, la Pilonul III, Participarea la pensiile facultative nu este conditionata de varsta, iar pensia facultativa se obtine la cel putin 60 de ani, dupa cel putin 90 de contributii lunare (nu neaparat consecutive) la un fond si o suma minima acumulata.
Cele mai mari fonduri de pensii facultative sunt ING Optim cu o cota de piata de 29% din totalul activelor celor 13 fonduri, de 228 milioane de lei. Urmeaza BCR Prudent cu 20% , AZT (Allianz Tiriac) Moderato si ING Clasic, cu 15, respectiv 14,9%.
Ca si in cazul fondurilor de pensii obligatorii, si la cele facultative, titlurile de stat acopera cea mai mare parte a plasamentelor, 69,83%, in vreme ce actiunile reprezinta 14,18% din totalul activelor. Obligatiunile (municipale si corporative) au impreuna 11%.
an februarie 2010 erau active 13 fonduri de pensii facultative: AZT Moderato, AZT Vivace, BCR Prudent, BRD Medio, BRD Primo, Concordia Moderat, Eureko Confort, ING Clasic, ING Optim, OTP Strateg, Pensia Mea, Raiffeisen Acumulare si Stabil.

Unul dintre comisioanele practicate de banci pentru cardurile de debit este cel de consultare a soldului. Poate fi intalnit in unele oferte ale bancilor si sub numele de “comision interogare sold”. Este vorba despre taxa pe care banca o ia atunci cand clientul vrea sa vada cati bani mai are in cont.

De regula, bancile nu afiseaza soldul imediat ce cardul a fost introdus in bancomat. Singura banca ce ofera aceasta facilitate este ING Bank prin cardul ContaRol. Aparent, facilitatea este gratuita, dar in fapt comisionul este inclus in taxele de administrare platite (atat pentru cont cat si pentru card).

In restul de cazuri, este necesar ca utilizatorul sa selecteze optiunea de consultare a soldului. In ultima vreme, din ce in ce mai multe banci au renuntat la acest comision, practicand o taxa zero. Am intocmit un tabel in functie de urmatoarele comisioane:

– comision consultare sold
– comision de administrare
– comision de retragere la bancomat propriu al bancii emitente

Cardurile cele ma avantajoase la acest capitol sunt urmatoarele:

1. Garanti Bank: Garanti 24
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: zero
– comision de retragere: zero (la orice bancomat din Romania)

2. Alphabank: VISA Electron si Libra Bank: Libra Salary
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: zero
– comision de retragere: zero

3. Banca Romaneasca: VISA Electron
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: 3 lei
– comision de retragere: 0,2%, minim 0,40 lei

4. Piraeus Bank: Shop&Cash
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: 5,50 lei
– comision de retragere: 0,20%

5. Bank of Cyprus: VISA Classic
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: 12 lei
– comision de retragere: zero

6. Credit Europe Bank: Cash Avantaj
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: 36 lei
– comision de retragere: 0,20%

7. ING Bank: ContaRol
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: 40 lei (ofera dobanda ca de depozit)
– comision de retragere: 0,20%

8. UniCredit Tiriac Bank: Maestro
– comision consultare sold: zero
– comision de administrare: 72 lei
– comision de retragere: 0,20% minim 0,50 lei

In afara de aceste carduri, restul pietei practica niste comisioane intre 0,10-1 leu, o mare parte dintre banci situandu-se in intervalul 0,20-0,30 lei.

Cele mai scumpe comisioane sunt practicate de urmatoarele banci:

1. Banca Italo-Romena: VISA Debit Card
– comision consultare sold: 1 leu
– comision de administrare: 20 lei
– comision de retragere: 0,20%, minim 0,50 lei

2. BRD: VISA Electron
– comision consultare sold: 0,75 lei
– comision de administrare: 14 lei
– comision de retragere: 0,20%, minim 0,20 lei

3. Volkbank, Carpatica, ATE Bank si Pro Credit Bank
– comision consultare sold: 0,50 lei
– comision de administrare: 5, 8, 12 si 15 lei
– comision de retragere: 0,50% min. 0,20 lei, 0,20% min. 0,50 lei, 0,10% si 0,20%

Sfat
Nu uitati ca inainte sa alegeti ce card de debit doriti sa va faceti, sa intrebati care sunt comisioanele practicate.

Acum mai bine de 8 luni, cand oferta publica a companiei se incheia la bursa, existau inca investitori dispusi sa caute oportunitati la BVB si sa vada luminita de la capatul tunelului descendent. Cu mare intarziere, record absolut pentru bursa (imputabila exclusiv emitentului), actiunile au fost introduse azi la tranzactionare. De la 0,38 lei pret in IPO, nimeni nu se astepta la apreciere, mai ales ca bursa s-a corectat inte timp cu peste 50%. Tot ce se putea spera era o scadere moderata. La sfarsitul sedintei, actiunile erau cotate la 0,2 lei, in scadere cu 47%. Asta a fost tot? In nici un caz! Incarcarea tuturor actiunilor in conturile investitorilor dureaza de regula cateva zile, pana se deplaseaza toti la broker pentru a depune cererea de transfer de la Depozitar. Presiunea la vanzare va fi mai mare saptamana viitoare iar noi corectii sunt posibile. Interesant de remarcat, azi s-au tranzactionat doar 12.000 actiuni, iar pretul a fost la un moment dat de 0,1310 lei, in scadere cu 65% fata de pretul din IPO, inchiderea de la 0,2 lei fiind mai mult o cosmetizare (pretul mediu a fost de 0,1360 lei). De altfel, ordine mai consistente la cumparare erau la ora 16,15 abia la 0,13 lei. Precedentul Contor Group face rau bursei in ansamblu: cine va mai subscrie cu inima usoara la IPO-ul unei companii medii sau mici cand vede cum banii ii pot fi blocati mai bine de 8 luni, timp in care bursa tot scade?

Aflati de ce bursa creste cand ar trebui sa scada,de ce brokerii sunt mereu optimisti si analistii mereu defazati fata de piata,de ce fondurile de pensii nu va ofera protectie reala si fondurile de investitii nu au randamente mai mari decat depozitele.

1.In ultimii 80 de ani (2028-2008) randamentul actiunilor din cosul indicelui Dow Jones,excluzand dividendele, a fost in medie de 1,4% pe an. Nu suna prea incurajator pentru “buy and hold”, nu? Adevarat, din 1982 piata merge lansat in sus, perioada in care gradul de indatorare a tot crescut iar generatiile mai numeroase nascute dupa 1950 au apasat pedala consumului pana la refuz in statele dezvoltate.  Brokerii or sa va arate de regula graficele incepand din aceasta data,sau din 2000 daca ne raportam la piata noastra. Adevarul despre investitorul la bursa este ca el nu vrea neaparat profit. Sau nu profitul e totul. Daca s-ar limita la profit in consitii de siguranta,ar fugi mare parte din “investitori” cu banii la banca,pentru ca nu are sens sa pariezi pe o actiune care iti ofera un dividend sub valoarea dobanzii bancare. Investitorul la bursa vrea insa sa bata piata,vrea sa isi demonstreze ca este mai inteligent decat restul turmei. Din acest motiv pierderile sunt mai dureroase decat sunt revigorante castigurile la bursa,chiar daca sumele sunt comparabile. Cine castiga si cine pierde pe bursa? Castiga toti cei care intuiesc ca va urma un ciclu de crestere economica sustinut de explozia creditului,noi descoperiri tehnologice, anumite particularitati demografice, etc (mare atentie,e cazul acum?). Pierd cei care intra la spartul targului (de obicei ziarele abunda de relatari optimiste,analize incurajatoare,sintagma “X-nume cunoscut- a intrat la cumparare” tocmai in preajma maximelor) si nu stiu sa iasa la timp. Cand evolutia economiei nu e clara,bursele sunt un fel de piete Forex, volatilitatea ofera oportunitati celor care joaca in marje cu expunere mica si cam atat. V-ati intrebat de ce mai putin de 30% din prognozele marilor case de brokeraj se indeplinesc (in 2008 s-au tot facut updatari in jos de preturi tinta)? Pentru ca nu se pot rupe de interesele marilor clienti,asa ca nici un broker nu va da recomandare de cumparare inainte de a-si face plinul clientii sai importanti, si nici recomandare de vanzare cand stie ca unul dintre clientii sai mari vrea sa renunte la o mare cantitate de actiuni pe un anumit emitent.

Studiu de caz: SIF Oltenia. In 2007,o actiune ajunsese la 5 lei iar dividendele nu reprezentau decat putin peste 1% din acest pret. Cum de s-au gasit investitori mai saraci cu duhul sa cumpere totusi? Nu erau chiar prosti,sa recunoastem,erau doar lacomi si naivi: nu sperau ca dividendul sa creasca la cer,pentru ca bancile din portofoliul SIF nu urmau sa dea credite si in Calea Lactee,ci se spera ca vor veni noi fraieri la cumparare care sa mai ridice pretul. Schema clasica de tip Ponzi,asta a fost BVB intre 2006-2007.

2. Vrei sa ai o pensie linistita? Vrei sa ai o batranete fara griji? Ei bine, nu fondurile de pensii sunt solutia. Facem parte dintr-o generatie numeroasa ( a mea,a celor nascuti in 1970,are peste 500.000 membri) iar sistemul apay as you goa isi va da obstescul sfarsit cand noi vom iesi la pensie. Sunt pensile private solutia? Doar daca nu va puteti abtine sa spargeti tot salariul luna de luna si aveti nevoie de un guardian pe care sa il platiti cu comisioane de administrare grase doar pentru a va tine departe de economiile dvs. Fondurile de pensii abia ajung din urma depozitele (firesc de vreme ce plasamentele lor sunt preponderant in depozite,obligatiuni) iar riscul de faliment nu e niciodata exclus. Iar cea mai mare hiba a unui fond de pensii este ca va blocheaza banii pe termen lung,  penalizandu-va serios cand vreti sa faceti retrageri preset de cheltuieli neprevazute.

3. Credeti ca nu aveti priceperea necesara sa investiti pe piata de capital si vreti sa apelati la un fond mutual? Uitati-va la portofoliile lor: au cele mai lichide actiuni ale bursei (dvs de ce nu le puteti cumpara prin intermediul unui broker?) dar va percep comisioane de administrare si retragere pentru eforturile lor. Merita? Iar preocuparea lor principala este sa nu iasa din turma. Daca pierd enorm,ca in 2008,vor spune ca piata a fost proasta. Ati fost oprit insa vreodata de catre un administrator de fond in momentul subscrierii, tras de maneca pentru ca nu e momentul sa investiti? Ma indoiesc,tentatia comisionului e prea mare. 

Cel mai scump fond mutual de investitii are un randament negativ pe ultimele 12 luni, iar al doilea in topul costurilor de administrare are abia al treilea randament din clasa sa, potrivit ultimelor date ale Asociatiei Administratorilor de Fonduri din Romania (AAF). Situatia se perpetueaza de mai multa vreme mai ales pentru ca investitorii ignora, de obicei, indicele de cost, care este publicat periodic si sunt mai atenti la randamente. Indicele de cost include comisionul de administrare, care este inclus in performanta fondului, ca si alte costuri de functionare a fondului.

Comisioanele de administrare, respectiv indicele de cost sunt, cel putin teroretic, proportionale cu complexitatea administrarii fondului. Va avea un comision mic un fond monetar, a carui administrare consta, in mare , in plasarea banilor in depozite bancare la o dobanda negociata. Cu cat plasamentele se fac mai mult pe piata de actiuni, cu atat, dificultatile cresc, respectiv si comisioanele.
Investica Altius este fondul cu cel mai mare indice de cost de pe piata fondurilor mutuale, de 2,9% din activele nete ale fondului, dar situatia acestui fond este speciala, societatea care il administreaza, Investica Asset Management, fiind preluata de casa de brokeraj Intercapital Invest, care a inceput procesul de restructurare.
Alta este situatia fondului de actiuni Active Dinamic, administrat de Swiss Capital Asset Management. Fondul are un indice de cost de 1,07%, dar a reusit abia a treia performanta in ultimele 12 luni. Randamentul Active Dinamic a fost de 108,1% a fost mult mai bun decat al tuturor indicilor bursieri, care masoara evolutia preturilor actiunilor la Bursa de Valori Bucuresti (BVB). Totodata randamentul Active Dinamic a fost cu mult intrecut de randamentele fondurilor de actiuni Raiffeisen Romania Actiuni (124,9%), administrat de Raiffeisen Asset management, si BT Maxim (120,4%), administrat de firma de specialitate a Bancii Transilvania.  Indicii de cost ai acestor din urma doua fonduri sunt de doua, respectiv de trei ori mai mici decat cel al Active Dinamic. Trebuie spus ca numai trei fonduri au indici de cost maimari de 1%. Urmatoarele sase fonduri au indici de cost intre 0,8% si 0,5%, iar cele mai multe dintre celelalt 43 au indici in jur de 0,2 -0,3%.
Una dintre explicatiile privind discrepantele de costuri este diferenta mare dintre portofoliile de fonduri ale admninistratorilor. Comisioanele de administrare, respectiv indicele de cost se raporteaza la activele fodndului. Un administrator care are in operare mai multe fonduri, cu active mai mari, isi poate permite sa mentina comisioanele de administrare la niveluri mai mici. Swiss Capital nu are in administrare decat fondul Active Dinamic, cu active de 15,6 milioane lei. Raiffeisen Asset Management are in administrare sase fonduri mutuale, cu active de aproape 1,1 miliarde lei. De altfel are a doua cea mai mare cota de piata, de aproape 30%. La randul sau BT Asset Management administreaza patru fondurimutuale cu active de 163 de milioane de lei. Prin urmare, ambele societati de administrare isi permit sa ia comisioane mai mici din active mult mai mari. La fel se intampla si in cazul liderului pietei, Erste Asset management Romania, care administreaza sapte fonduri mutuale cu active de aproape 1,7 miliarde de lei. Erste Asset Management administreaza fondurile din seria BCR, ale caror indici de cost se numara printre cele mai mic din clasele lor, dar ale caror randamente se numara printre cele mai mari.
Situatia este intalnita si la alte categorii de fonduri. Dintre fondurile cu plasamente diversificate, incadrate de AAF la o subclasa noua, de fonduri echilibrate, cel mai mare randament pe ultimele 12 luni. Astfel, cele mai performante fonduri din aceasta subclasa sunt Transilvania (randament de 45,5%), administrat Globinvest Cluj, si Raiffeisen benefit (42,2%). Acestea au indici de cost de 0,349%, respectiv de 0,260%, in vreme ce cel mai scump fond , KD Optimus, cu un indice dublu, de 0,65% are un randament de 36,5%.
Forta societatilor de administrare bancare s-a bazat si pe dezvoltarea exploziva a fondurilor monetare si de obligatiuni, cele dintai ajungand la active de aproape doua miliarde de lei. Un comision de administrare cat de mic la aceste fonduri asigura venituri confortabile si pentru a pastra comisioane mai mici decat cele medii din piata la celelalte tipuri de fonduri. Comisioanele fondurilor monetare variaza intre 0,096% in cazul fondului Simfonia 1, administrat de BRD Asset management la 0,231% la OTP ComodisRo, singurul mai mare de 0,19%. Cazul acestui din urma fond, desi este administrat de o filiala a unui grup bancar, respecta modelul active mari a comisioane mici.

Am numarat doar 8 banci care dau credite ipotecare in lei cu DAE sub 20%. In celelalte cazuri costurile urca pana la 32%.Va imaginati cum este sa te imprumuti pentru o casa si sa achiti cam a cincea parte din valoarea initiala a imobilului in fiecare an, si asta timp de 25 de ani?

CEC ofera cea mai ieftina varianta de finantare (DAE 11,5-12,3%),urmata de ING (DAE 14-16%) si ATE Bank (16,8%). La cealalta extrema Carpatica si Millennium Bank cu DAE de 32%, Unicredit Tiriac cu 28,3%.

Se asteapta cineva ca dobanzile interbancare sa se mentina pe termen lung peste 15%? Bancile profita insa de nivelurile actuale si, chiar daca imprumuta bani pe termen lung precum in cazul unui imprumut ipotecar, nu se inghesuie sa usureze povara rambursarii din prezent, cu ochii la profitul imediat.

Previzibil, creditele de nevoi personale sunt sensibil mai scumpe.Doar CEC mentine DAE sub 20% la acest tip de imprumuturi,Bancpost impingand DAE la 35% conform www.conso.ro (credit de 10.000 lei pe 5 ani). In astfel de conditii e firesc ca apetitul pentru fite sa scada semnificativ (ma refer la plasme si alte cuceriri de ultima ora ale tehnicii),cel putin in cazul in care achizitiile erau finantate prin credit.Din pacate,abstinenta nu are cum functiona pentru cei care s-au imprumutat deja si care sufera o degradare continua a puterii de cumparare ca urmare a cresterii ponderii ratelor in totalul veniturilor.

Sa mai spunem in final ca in Romania cei care au datorii la banci garantate cu ipoteca nu se pot declara in faliment precum in SUA (acolo datornicul poate preda bancii cheia locuintei , lasand finantatorul sa se spele pe cap cu proprietatea, chiar daca pretul casei e mai mic pe piata decat valoarea ipotecii). Astfel,chiar daca banca din Romania le vinde proprietatea, pot achita rate in continuare chiar daca au ramas pe drumuri.

BNR a decis reducerea dobazii de politica monetara cu 0,5 puncte procentuale, pana la nivelul de 6,5%.. Ratele pentru rezervele minime obligatorii la pasivele in lei s-au mentinut insa la 15%, iar la valuta au ramas la nivelul anterior de 25%.

De asemenea, banca centrala a avertizat ca va monitoriza mediul economic intern si va aplica orice instrumente vor fi necesare pentru asigurarea stabilitatii preturilor si a stabilitatii financiare, potrivit conditiilor prevazut in acordul cu FMI.

Prin reducerea dobanzii, BNR incearca sa dea un puseu creditarii si, indirect, redresarii economiei. Un alt obiectiv este tinerea in frau a aprecierii leului din ultima perioada, pentru a nu se inregistra mari fluctuatii de curs.

In mod concret, decizia BNR se va reflecta in reducerea dobanzilor la credite, dar si la depozite. Astfel, creditarea va fi mai atractiva pentru investitori, in timp ce economisirea la banci va da un randament mai mic.

Cifre
Nivelul de 6,5% este un minim istoric. Cea mai mica valoare de pana acum a fost 7%, valoare inregistrata intre iulie-noiembrie 2007 si de la inceputul lui februarie pana azi.

Potrivit guvernatorului Mugur Isarescu, BNR va reduce dobanda atat timp cat niflatia scade. Iar inflatia a scazut, pe luna februarie inregistrandu-se o inflatie anualizata (pe ultimele 12 luni) de 4,49%. Pentru anul in curs, BNR tinteste o dobanda de 3,5%, cu o variatie de plus/minus 1 punct procentual. ai exact, intre 2,5-4,5%. Astfel, daca ne uitam pe cirele de acum, inflatia este in grafic.

UPDATE

Potrivit lui Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank, impactul acestei decizii se va observa mai intai la creditele companiilor, care se actualizeaza mult mai repede decat produsele similare destinate persoanelor fizice. El a aratat ca, de regula, pentru creditele persoanelor juridice, dobanda este constituita dintr-o marja adunata la ROBOR la o luna. Astfel, prima modificare a acestui indicator se va observa in dobanzile creditelor.

El apreciaza ca persoanele fizice cu credite cu dobanda variabila vor simti mai repede modificarile de dobanda, prin comparatie cu cei cu dobanda fixa sau cei cu rata lunare fixe. Sigur, pentru cei cu rate lunare fixe, modificare se va simti in interiorul ratei, deoarece partea de principal va fi mai consistenta, dar suma achitata la banca va fi aceeasi. El subliniaza ca motivul pentru care persoanele fizice cu credite cu dobanda variabila modificarea se va simti mai lent decat pentru companii este faptul ca in general, dobanda la creditele pentru  persoane fizice este compusa din ROBOR la 6 luni, care are o rata de evolutie mai lenta.

Concluzia ii apartine lui Puru Saxena intr-un editorial pentru The Daily Reckoning si se bazeaza pe observatia ca in ritmul in care se dilata datoriile publice prin programele de stimulare a economiilor si tiparirea de bani, in curand tiparul va trebui pus in functiune doar pentru a achita dobanzile la bondurile emise pe banda rulanta. Or, cum e sa imprumuti Guvernul la o anumita valoare a banului, cu dobanda fixa, stiind ca peste X ani atat imprumutul tau cat si dobanda lui aferenta vor veni de sub tipar si nu ca rezultat al veniturilor din taxe si impozite? Cu alte cuvinte, pentru administratorii fondurilor de pensii care inteleg mai greu, e bine sa imprumuti Guvernul cand stii ca acesta distruge sistematic valoarea banilor?

“Sa privim adevarul in fata: pietele de bonduri guvernamentale din Vest sunt gigantice scheme Ponzi. Cele mai multe guverne ale lumii dezvoltate sunt scufundate in datorii, ruleaza deficite steleare si tiparesc bani ca si cum n-ar mai exista ziua de maine. Mai mult, sub numele savant de “quantitative easing” Bancile Centrale cumpara noile bonduri emise de Guverne asigurandu-le cu tiparul finantarea necesara” isi incepe Saxena expozeul comparand munca autoritatilor din tarile vestice cu cea a “simpaticului” personaj Bernie Madoff.

Acesta arata cum in numai 10 ani datoria SUA s-a dublat, de la 5,6 la 12,2 trilioane dolari iar cea a Marii Britanii va ajunge la randul sau la 1,1 trilioane lire sterline (de la 891 miliarde lire in prezent), adica 14.300 lire pentru fiecare barbat, femeie sau copil din UK. Modelul supra-indatorarii a fost preluat de la Japonia, unde datoria publica ajunge la 170% din PIB. In viitor considera Puru Saxena, pe fondul majorarii randamentelor, cheltuielile cu dobanzile aferente bondurilor emise vor ajunge atat de mari incat vor trebui tipariti bani din greu doar pentru a le acoperi, intr-o spirala care va duce la cifre ale datoriilor greu si de scris, datorii pe care o populatie in imbatranire rapida nu va avea cum sa le acopere din taxe si impozite.

In opinia sa, desi pe termen scurt sentimentul de incertitidine (vezi tarile PIIGS) poate marca o noua repliere pe bonduri, pe termen lung investitorii vor cauta cu disperare un refugiu de pe acestea. Saxena considera ca o inflatie exloziva va lovi inevitabil marile economii, motiv pentru care recomanda “hard assets” precum actiunile companiilor miniere (metale pretioase si industriale) si petroliere.